Venezuela reactioneaza la desfășurarea de forțe a SUA

În contextul intensificării prezenţei militare a United States Navy în zona Caraibelor, Venezuela şi-a ridicat nivelul de alertă şi a demarat la sfârşitul lunii octombrie – noiembrie 2025 o serie de manevre de apărare aeriană şi costieră.

Exercițiile militare implică mobilizarea „completă” a forțelor armate — terestre, aeriene, navale, cu participarea militanților civili — și au fost prezentate ca parte a planului național de apărare.

Sisteme antiaeriene rusești — ce are Venezuela

Ca răspuns la potențialele acțiuni ale SUA, Venezuela a scos la vedere o parte semnificativă din sistemul său antiaerian, bazat pe tehnică rusească:

• Unități de tip S-300VM (cunoscut şi ca Antey-2500) — oferă acoperire de lungă rază, capabile să atace ţinte aeriene sau rachete tactice, cu raza de acțiune extinsă adânc în Caraibe.
• Baterii Buk-M2E (rază medie) şi sisteme de tip Pe‑2M / Pechora-2M — pentru ameninţări la altitudine medie şi joasă, inclusiv avioane, elicoptere sau drone.
• Arme antiaeriene portabile/man-portable / sisteme de apărare punctuale — cum ar fi cunoscutele MANPADS (ex: Igla-S), destinate avioanelor de joasă altitudine. În discursul oficial, s-au menţionat „mii” de astfel de rachete distribuite pe poziţii-cheie.

Scopul declarat: să creeze un „parapet” aerian credible care să descurajeze orice incursiune aeriană sau navală considerată provocatoare de către autorităţile venezuelene.

Avioane Su-30MK2 și rachete anti-navă — arma de descurajare

Pe lângă apărărilor de suprafață, Venezuela a demonstrat că poate exercita presiune și prin aviatie ofensivă. În cadrul exercițiului „Sovereign Caribbean 200”, Su-30MK2, de origine rusă, au fost operate cu rachete supersonice anti-navă Kh-31, evidențiind dorința Caracas-ului de a avea o capacitate reală de ripostă la nave de război sau grupuri navale americane.

Distribuția de Su-30MK2 cu Kh-31 are un scop strategic: să permită lovituri la distanță împotriva unităților navale ce s-ar apropia fără avertisment, transformând potențiala zonă de operațiuni a SUA într-un spațiu riscant de operat.

În plus, manevrele au avut loc public — cu forţe navale, aviaţie, trupe terestre și exerciții combinate — subliniind mesajul de descurajare și de „capacitate de răspuns imediat”.

Capacități reale — între mesaj și realitate

Deşi arsenalul afişat este considerabil, analizele militare notează câteva limitări importante:

• Sistemele de apărare — deși moderne — suferă de întreținere precară, iar dotarea logistică a forţelor venezuelene este considerată fragilă.
• Integrarea infrastructurii de comandă și control aerian / antiaerian este incompletă, ceea ce reduce eficienţa reală în scenarii complexe cu contra-măsuri electronice.
• Un atac real împotriva unui grup modern al SUA (cu sprijin aerian, electronic, naval) ar testa serios capacitatea de apărare a Venezelei — Su-30MK2 + Kh-31 oferă o ameninţare, dar nu garantează neutralizarea unui CVBG (carrier strike group).

Cu toate acestea, din perspectiva strategică, chiar posibilitatea unei riposte crește costul politic și militar pentru orice intervenție unilaterală a SUA în zona apropiată de coastele venezuelene.

Ce își propune Venezuela prin această reacție

Conducerea de la Caracas transmite un mesaj dublu:

• Deterență — folosind echipamente rusești pentru a descuraja operatiunile militare americane aproape de granițele sale maritime și aeriene.
• Consolidare internă — mobilizarea masivă arată control și capacitate de reacție, menită să consolideze sprijinul intern și imaginea de ordine și suveranitate în fața presiunilor externe.