Fizicieni japonezi reiau o teorie din 1867

Un grup de fizicieni japonezi ar putea fi pe cale să rezolve unul dintre cele mai vechi mistere ale omenirii, cel al originii universului, reînviind o idee abandonată în 1867: universul ar fi putut lua naștere din noduri în spațiu-timp.

La aproximativ 13,8 miliarde de ani de la evenimentul cunoscut sub numele de Big Bang, originea exactă a universului rămâne una dintre cele mai dificile probleme ale fizicii moderne. Modelele cosmologice actuale descriu evoluția universului imediat după momentul inițial, însă nu reușesc să explice ce a declanșat, în mod fundamental, apariția spațiu-timpului.

Cercetătorii japonezi propun o abordare diferită, inspirată dintr-o teorie veche formulată în secolul al XIX-lea de fizicianul britanic William Thomson, cunoscut drept Lord Kelvin. Acesta sugera că structura materiei ar putea fi explicată prin noduri formate într-un mediu fundamental, o idee abandonată ulterior odată cu dezvoltarea teoriei atomice.

În varianta modernă a teoriei, fizicienii susțin că nu materia, ci spațiu-timpul însuși ar putea avea o structură discretă, compusă din noduri topologice extrem de stabile. Interacțiunea acestor noduri ar fi putut genera condițiile necesare apariției universului, fără a fi nevoie de o singularitate inițială infinit de densă.

Potrivit autorilor, acest model ar putea oferi o soluție elegantă pentru una dintre cele mai mari probleme ale cosmologiei: incompatibilitatea dintre relativitatea generală, care descrie gravitația la scară mare, și mecanica cuantică, care guvernează lumea particulelor subatomice. Nodurile din spațiu-timp ar putea reprezenta o punte teoretică între cele două domenii.

Deși ipoteza se află încă într-un stadiu teoretic, cercetătorii afirmă că aceasta ar putea produce predicții verificabile prin observații cosmologice de mare precizie sau prin experimente viitoare. Confirmarea teoriei ar avea implicații majore asupra modului în care este înțeleasă nașterea universului și natura realității fundamentale.

Reapariția unei idei abandonate de mai bine de 150 de ani arată că progresul științific nu urmează întotdeauna un drum liniar. Concepte considerate depășite pot reveni în prim-plan atunci când sunt reinterpretate cu ajutorul matematicii moderne și al noilor instrumente teoretice.